Antrenament pentru Ultima Olimpiadă

Se apropie olimpiada și fiecare concurent încearcă să fie în cea mai bună stare fizică. Unii se concentrează pe putere fizică, alții pe flexibilitate, alții pe viteză. Foarte puțini fac un antrenament de ansamblu, cântărind cu înțelepciune orice aspect al vieții lor, căutând să elimine orice obicei sau slăbiciune care să îi împiedice de a fii 100% pregătiți. În majoritatea antrenamentelor se pune accent pe exercițiu fizic, alimentație și igienă mentală.

De fiecare dată când se termină o olimpiadă, și premiul ajunge în mâinile unui atlet până atunci necunoscut; se naște o speranță. Aceasta îi face pe majoritatea să viseze la premiul următoarei olimpiade, și se gândesc că dacă se pregătesc, premiul următor va fi al lor.

Nu este nimic rău în această speranță, greșit este să te lași înconjurat de persoane care nu cred ca vei fii următorul “campion”, și te vor descuraja iar tu vei amâna pregătirea. Peste câtva timp te vei trezi că timpul a trecut, dar că totuși mai ai timp să te pregătești. Vei căuta cel mai bun antrenor care să pună la lucru tot ce ai și tot ce ești către ținta ce a sădit speranța victoriei în inima ta.

Pavel vorbește despre acest proces corintenilor: “Toți cei ce se luptă la jocurile de obște se supun la tot felul de înfrânări. Și ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veșteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veșteji.”

Care este speranța noastră, ținta noastră și care este antrenorul căruia îi încredințăm pregătirea noastră?

Fiecare antrenor sportiv are metodele sale și programul lor de pregătire include câte un sacrificiu specific. Cel mai bun antrenor pentru cununa care nu se poate veșteji cere următorul sacrificiu: “Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră”. (Luca 21:34)

În viața mea spirituala, nu prea am dat mare importanță pregătirii “alimentare”. La fiecare sfârșit de an am stabilit “noi” ținte, “noi” dorințe dar ani au trecut și la sfârșitul fiecărui an, la testul de admitere la olimpiadă, comparându-mă cu Cel mai bun dintre pământeni, nu avem nici cea mai mică șansă.

Recent am descoperit un experiment făcut de un olandez care aparent nu are nici un interes în olimpiade dar care a pus la test corpul său printr-o dezintoxicare de zahăr. Cei ce mă cunosc știu că sunt din echipa celor care preferă lucrurile sărate și că lucrurile dulci nu au mare influență asupra mea. Am considerat experimentul compatibil cu gustul meu și am decis să verific dacă voi avea aceleași beneficii. Cerințele fiind doar excluderea zaharului rafinat din alimentație am pornit la drum.

Țin să menționez faptul că în ultimele 5 zile înainte de decizia mea, nu consumasem deloc zahăr sau alimente ce conțin zahăr. Dar din momentul când am început acest “antrenament”, de fiecare dată când vedeam o ciocolată, dulciuri sau “ceva de mâncat între mese”, se năștea întrebarea: “Mănânc pentru că îmi face bine sau pentru că îmi place?”. În zilele următoare deși nu făcea parte din plan, orice alegere alimentară trecea prin aceeași întrebare.

Aș zice că întâmplător mă aflu în perioada în care caut să mă împrietenesc cu Dumnezeu, și caut să vorbesc cu El mai des, și să îmi pun deoparte timp și să îl ascult. Citisem des despre mari campioni din trecut (cei care apar în “Cartea recordurilor – Capitolul 11 Volumul Evrei”), și în pregătirea lor mulți au trecut printr-o perioadă de ”dezintoxicare” formată din post și rugăciune. Recent am citit acest paragraf “Atât la Hristos, cât și la perechea sfântă din Eden, pofta a stat la temelia primei mari ispite. De acolo de unde a început ruina noastră trebuia să înceapă lucrarea pentru mântuire DH185.1” și am observat că în alegerea de a supune și a controla apetitul multe alte decizii spirituale erau mult mai ușor de luat.

Azi dimineață devreme am citit versetul de mai sus (Luca 21:34) și pentru tine care dorești să participi la următoarele olimpiade, Te invit la această pregătire pentru a ne înțelege mai bine cu Antrenorul cel mai bun din univers – Isus Hristos, care ne călăuzește la orice pas către victorie.

Minunat este că Lui nu îi pare rău dacă ajungem la nivelul Lui de perfecțiune, nu îi pare rău să împartă cu noi premiul pentru care a luptat atât de mult și atât de greu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *